Graiesc Moldoveneste: 31 august Ziua limbii moldoveneşti

31 august Ziua limbii moldoveneşti

Facebook Odnoklassniki

Astăzi este ziua limbii noastre moldoveneşti. Noi, moldovenii cam ocolim această zi, socotim că este impusă, artificială, fără scop şi sens, nu aduce folos ţării noastre, pe un cuvînt sărbătoarea romînească.
În realitate aşa socoteală nu este corectă. Această sărbătoare este instituită şi numită în baza şi în cinstea poeziei lui Alexei Mateevici „Limba noastră”. Dar ce a avut în vedere marele poet moldovan, cînd a scris poezia sa? Ridica în slăvi o limbă romînească sau poate altceva? Din singura poezie noi nu putem trage concluzie fermă sau folosi ca argument în folosul anume limbii moldoveneşti. De care fapt romînii profită şi interpretează în folosul lor.

Dar citind poezia aceluiaşi Mateevici „Unora”, unde el se adresează unor, care acum se numesc romîni: „Noi nu ne înţelegem: voi vreţi a noastră limbă...”, totul devine limpede. Poetul deosebeşte două limbi: una graiul slobod cu temeiurile vechi, şi alta care îi noua latinie, strîmbă, artificială, miroase a leacuri, doftorească, străină, în stare de ocară, tăvălită pe uliţi, limba bolnavă, chinuită, ca un ţintirim, străin puhoi.

De aceea 31 august este ziua moldovenească şi are menire în sine, ca în fiecare an, folosind cuvîntul lui Mateevici, să demonstrăm şi ferm să afirmăm, că vorbim limba moldovenească.

 

Unora

Noi nu ne înţelegem: voi vreţi a noastră limbă
S-o înnoiţi, surpîndu-i temeiurile vechi,
Şi noua latinie, măcar de-ar fi cam strîmbă,
Vă pare totuşi cântec, sunîndu-vă-n urechi.


Veşmîntul firii noastre din pînză strămoşească
Cu tivituri de aur, de vechi argint şi flori,
Războaie-mpodobite de-o mînă meşterească
Vă par sărăcăcioase mantale de păstori.

Noi nu ne înţelegem: acolo unde bate
Izvorul veşniciei, frumoasei nemuriri, --
Vă pare că-i pustie, bordeie lepădate --
Şi căutaţi s-aduceţi de-ai voştri trandafiri.

Dar trandafirii voştri făcuţi-s din hîrtie
Şi miroase a leacuri luate din dugheni,
În limbă doftorească a voastră latinie
Preface graiul slobod din codrii moldoveni.

Noi nu ne înţelegem: din sine limba creşte,
Nevoie nu mai are de ajutor străin,
Din sine-şi prinde floare, din sine se-nnoieşte,
Cînd nu-i atingi temeiul puternic şi bătrîn.

Destulă înflorire păstrat-a limba noastră
Din sînul maicii sale cel vechi şi sănătos,
Şi nu-i mai trebui leacuri şi nici boia albastră
Să zugrăvească cerul cel sfînt şi luminos.

Noi nu ne înţelegem: povestea nu-i de-aseară
Şi parc-ar fi să tragem şi noi învăţături,
Să nu ne-aducem graiul la stare de ocară,
Să tăvălim pe uliţi cîntarea din păduri.

Priviţi: acei cu limba bolnavă, chinuită
Cu drag şi cu mirare ne-ascultă cînd vorbim;
Iar cîntăreţi şi meşteri cu pana iscusită
Fug de latina nouă, ca de un ţintirim...

Noi nu ne înţelegem: dar de-aţi simţi ca mine
Ce patimi limba trage dintr-un străin puhoi,
Atuncea n-aţi urni-o din temelii bătrîne,
Atuncea, mi se pare, ne-am înţelege noi.

Mărăşeşti, 13-14 iulie 1917

 

Сontinuind tradiţia scriitorilor moldoveni-tradiţionalişti secolului XIX, Mateevici în operele sale se declară împotriva reformatorilor limbii moldoveneşti, împotriva latinizării şi se proclama pentru păstrarea cuvintelor cu rădăcini slavone. În timpul lucrului congresului învăţătorilor moldoveni, cînd unul din  vorbitori s-a exprimat pentru introducerea în Basarabia a alfabetului latin, şi este posibil de contat pe ajutorul Romîniei. Mateevici a răspuns: "Basarabia are intelectualitatea proprie şi nu are nevoie de ajutoru Romîniei".

Astfel poezia "Unora" scrisă pe 13-14 iulie pe front în satul Mărăşeşti din Carpaţi, este răspunsul poetului aşa numitor "latinizatori", care sub pretextul "îmbogăţirii" şi "înnoirii" limbii moldoveneşti includ violator în ea cuvinte de origine latină, izgonind slovenisme. 

Copyright 2012 © Graiesc.md
Developed by webinmd.com