Graiesc Moldoveneste: 31 august - Ziua limbii romîneşti sau moldoveneşti?

31 august - Ziua limbii romîneşti sau moldoveneşti?

Facebook Odnoklassniki

Existenţa unei asemenea sărbători, sărbătoarea limbii, într-o societate vorbeşte despre faptul incertitudinei stării acestei limbi în acea societate. Unii prin ea propagă şi ne conving, că limba este romînească, alţii prin ea încearcă să apere identitatea ei moldovenească. Sau nu apără, ci socot că este o sărbătoare de propagandă romînească, de care trebuie de izbăvit cu prima ocazie. La izbînda moldovenilor pentru statul Moldovei ei se pregătesc să afirme, că limba se numeşte moldovenească şi nu vor mai permite să existe o zi simbolică de isterie romînească în inima Moldovei.

 

Pentru a răspunde, dacă avem nevoie noi, moldovenii, de această sărbătoare, trebuie să ne întoarcem şi să ne amintim, ce însemna fraza „Limba noastră” pentru Alexei Mateevci, nu de alta, dar în numele poeziei lui a fost introdusă această sărbătoare. Deci, ce a vrut să spună Mateevici prin poezia sa? În poezie poetul nu dezvăluie numele limbii noastre, cum acelaşi Ureche în „Letopiseţul Ţării Moldovei” vorbeşte la direct „Pentru limba noastră moldovenească”. Mateevici, în afară de slavă adusă limbii noastre, ne atrage atenţia, că limba noastră este: „În adîncuri înfundată”, Limba noastră-i vechi izvoade Povestiri din alte vremuri” „Limba vechilor cazanii”, şi la final ne îndeamnă:
„Înviați-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Stergeți slinul, mucegaiul
Al uitării 'n care geme.

Strîngeți piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde -
Și-ți avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.

Nu veți plînge-atunci amarnic,
Că vi-i limba prea săracă,
Și-ți vedea, cît îi de darnic
Graiul țării noastre dragă.

Răsări-va o comoară
În adîncuri înfundată,
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată.”

 

Așa impresie, că Mateevici, înafară de proslăvirea limbii noastre, a scris poezia în apărarea ei de la cei, care o socot săracă. Și le spune: ridicaţi sfintele izvoade, vechile cazanii şi vi se va revărsa un potop nou de cuvinte şi veţi vedea, ce comoară este. Deci, menirea principală a poeziei este nu numai slăvirea, ci anume apărarea ei. Dar de la ce, de la rusificare? Oare? Putem ghici sau afirma propria părere, dar noi tot îi vom da cuvîntul poetului şi îi vom da citirii alte a lui opere.

 

Următoare poezie luată, va fi poezia „Unora”, unde poetul direct vorbeşte despre un conflict „Noi nu ne înţelegem: voi vreţi a noastră limbă”, despre un atac asupra „graiul slobod din codrii moldoveni”. Aici el unora le spune, că limba lor este „noua latiniemăcar de-ar fi cam strîmbă”; „făcuţi-s din hîrtie Şi miroase a leacuri luate din dugheni, În limbă doftorească a voastră latinie”; „la stare de ocară”; „tăvălită pe uliţi”; „limba bolnavă, chinuită”; „un ţintirim”; „străin puhoi”. Deci, nu de rusificare este vorba. Dar despre ce?

 

Toate răspunsurile le găsim noi în altă a sa lucrare: „Momentele influenței bisericești asupra originii și dezvoltării istorice a limbii moldovenești”, în care citim:  În Romînia megieșă... Limba este schimonosită la limită. ...fiind introduse latinisme, galicisme și alte barbarisme de origine vest-europeană. Ea nu este înțeleasă pentru populația de rînd şi crează o impresie neplăcută pentru omul de cultură... Slava Domnului, moldovenii au evitat latinizarea și francizarea.”

 

Deci, Mateevici îndemna la apărarea limbii, cum el o numea moldovenească, contra romînizării ei.

 

Atunci ce trebuie să facem noi, urmaşii poetului? Noi trebuie să ridicăm steagul căzut din mînile lui şi călcat, „tăvălit pe uliţi” şi să reînoim lupta pentru apărarea limbii moldoveneşti. Şi atunci totul devine clar, ce trebuie să însemne “Ziua limbii noastre”. Este sărbătoarea, este ziua simbolică de apărarea limbii moldoveneşti de romînizarea. Deja dezbinarea în societate va trece din planul conflictului, cum se numeşte limba noastră, în misiunea de apărarea limbii noastre de romînizare. Iar singura luptă de apărare, fără a mai pune întrebare, dă răspuns cum se numeşte limba moldovenilor. Şi această luptă nu o născocim noi, ci ni-o poruncit-o Alexei Mateevici.

 

A bate în cuie este bine, dar noi uităm că apărarea limbii nu este efort de un moment crucial, o biruinţă dobîndită odată pentru totdeauna, care apoi va fi vecinică, apărarea limbii este un proces incontinou. Doar a numi limba, după cum aleg purtătorii ei, nu este deajuns. Atîta timp cît standardul limbii va fi de import, atîta timp va fi incertitudinea denumirei ei. De aceea trebuie pusă problema la ordinea de zi, refondarea "Şcolii limbii moldoveneşti", care va forma standardul literar propriu, care va alege propria direcţie de dezvoltare a limbii moldoveneşti, o va readuce la izvoarele ei şi va formula pravile literare.

 

Deci, 31 august este Ziua limbii noastre, ziua apărării limbii moldoveneşti de romînizarea, şi această zi nu trebuie anulată, ci întoarsă la testamentul lui Mateevci, întoarsă de la acei cu care nu ne înţălegem, cei care ne vor limba noastră moldovenească.

 

Copyright 2012 © Graiesc.md
Developed by webinmd.com