(Cu prilejul sutei de ani dela întemeerea ei la 21 avgust 1913).

PRECUVÎNTARE.

În anul trecut noi, lăcuitorii Bessarabiei, am avut bucurie să sărbăm o sută de ani dela alăturarea ţării noastre către înpărăţia Rossiei, din care astăzi facem parte. Această alăturare au fost începutul acelei vieţi pacinice cetăţeneşti, care o ducem noi acum şi la care demult au năzuit părinţii părinţilor noştrii.

Ţara Moldovei, a căreia parte au fost Bessarabia în trecut, - suferind greua apăsare din două părţi, - din partea turcilor şi din partea domnilor eu greci, aşa numiţii fanarioţi, ce era puşi de turci şi jepoia ţara cît ce putea, din cele mai depărtate vremi, toate nădăjduirile ei şi aşteptările cele mai luminoase şi le îndrepta înspre Rossia, văzînd întrînsa mîntuîtoarea ei din năcazuri. Încă pe la sfîrşitul sutei a XV dela Hristos domnul Moldovei Ştefan cel Mare îl ruga pe marele kneazi al Moskvei Ioann al III săi dee ajutori înprotiva necredincioşilor turci, iar supt înpăratul Aleksie Mihailovici voivozii Moldovii se unea să treacă în supunerea Rossiei. Pe la începutul veacului al XVIII tot norodul moldovenesc cu bucurie primise vestea despre unirea domnilor Munteniei (a Valahiei) Constantin Brîncovanu şi al Moldovei Dimitrie Cantemir cu înpăratul Petru cel Mare spre izbăvirea ţărilor romîneşti (moldoveneşti) de jugul turcesc.

Războiul dela Prut, făcut de Petru cel Mare la 1711, din nenorocire, nau fost cu izbîndă; dar acest război au întărit în moldoveni credinţa, că izbăvire lor trebuie să le vie numai din partea Rossiei.

...

Oştirile russeşti au întrat în Moldova. Norodul leau întîlnit, ca pe izbăvitorii săi, iar vestitul iubitori de neam al Moldovei, mitropolitul Veniamin Costachi în scrisoarea sa către înparatul Alecsandru, ce au fost înaintată la 27 Iunie al anului 1807  la Iaşi şi către gheneralul Apraksin dela 28 Avgust au regat, ca Moldova şi Muntenia să fie alăturate de înpărăţia Rossiei, că aceastai "rugămintea obştească a norodului. Atr-aceasta el vedea mîntuirea ţării sale.