Graiesc Moldoveneste: Cine este sub ocupaţie?

Cine este sub ocupaţie?

Facebook Odnoklassniki

Deseori romînii, ca dovada dependenţei Moldovei de forţa externă, folosesc temeiul de a ne aminti, că pe teritoiul Moldovei se află Armata rusă a 14-cea. Romînii permanent pedalează prezenţa acestui contingent pe teritoriului ţării noastre, catalogînd regimul dislocării lui ca unul ocupaţionist. 

 

În realitatea apariţia contingentului rusesc pe teritoriul Moldovei este rezultatul prăbuşirii ţării unionale, şi noi nu înţălegem care-i diferenţa lui de celelalte trupe sovetice din acelaşi Chişinău, care după destrămare au devenit automat moldoveneşti, sau care-i diferenţa dintre Armata a 14-cea şi de exemplul polcul aviatic cu 30 de Mig-29 din Marculeşti?

 

Din aceste motive comentarea prezenţei armatei ruseşti trebuie să fie mai chibzuită şi să aibă legătura cu realitatea. Mai ales că numai prezenţa acestui contingent a oprit războiul fratricid de pe Nistru, instigat de romîni și realizat mișelește de trădătorii neamului moldovenesc, formînd condiții, cînd oamenii se luptau contra fraților săi pentru a-și apăra țara. Ei își vedeau inamici în cei de peste Nistru, pe cînd adevăratul dușman era de peste Prut. Scopul, urmărit în războiul răzvrătit de Romînia, a fost despărțirea malului drept al Nistrului de cel stîng, și nu invers, adica se urmărea scopul separării Chișinăului de Tiraspol. Atîta timp cît Chișinaul leagă ceva cu Tiraspol unirea nu va reuși. Tiraspolul este acea ancoră, care ține Chișinăul de la eventuală plutire spre București. Din acest motiv, romînii și azi încearcă să formeze granița pe Nistru, dar în 92 totul s-a oprit atunci, cînd generalul Lebedi a pus condiția: ”Dacă azi nu se oprește războiul, atunci mîne voi lua micul dejun la Tiraspol, prînzul în Iași și cina la București.” Și tot conflictul dintr-odată s-a oprit.

 

În același timp arătînd la noi, romînii uită că pe teritoriul lor deja s-au dislocat 3 baze militare americane. Apare întrebarea cu ce trupele americane de pe teritoriul Romîniei sînt mai puțin ocupaționiste, de cît cele rusești din Moldova?

 

Poate toată explicația este dragostea genetică bucureșteană față de cel de azi puternic. Și așa dea lungul întregii sale scurte istorii: la 1914, Romînia era aliată cu Austro-Ungaria şi Germania. În 1916, a declarat război Austro-Ungariei şi Germaniei. În 1918 a încheiat pace separată cu acestea şi tot în 1918, cateva luni mai tîrziu, a redeschis ostilităţile împotriva lor. În perioada interbelică, a fost aliată cu Franţa şi Marea Britanie. În 1941, a intrat în război alături de Germania. În 1944 a întors armele împotriva Germaniei….

 

 

 

Dragostea față ruși la București a fost așa de mare, că au redenumit orașul Brașov în Stalin (1950-60).

Iar peste decenii deja comentează: ”Pîna una-alta, romînii au fost singurii care au scos armata rosie cu coada între picioare din țară la 1958, sovietici care nici nu au îndraznit sa între în Romînia la 1968, tocmai dupa ce invadasera Cehoslovacia. Cînd ți-e țara plină de trupe de ocupație, mai bine nu ai vorbi de capul ce se pleacă, sabia nu-l taie.” Dar explicînd capul plecat, uită că el, cînd se apleacă, se cufundă în rahat (în Imperiul Otoman un mod de execuție presupunea: învinuitul se cufunda într-un ceaun mare cu resturi, rămînind slobod curat înafară numai capul, era purtat în acest fel prin oraș și ienîcerul/casapul periodic tăia cu sabia de asupra ceaunului, dacă învinuitul dorea să rămînă viu, era nevoit să cufunde capul în excremente).

 

În viitor cu schimbarea polului puterii în lume, iubirea de azi romînilor cu americanii, ne se prevede, peste decenii deja, va fi descrisă de romîni cu scene de vitejie și luptă neîntreruptă pentru eliberarea Romîniei de sub jugul ocupaționist american.

 

Întorcîndu-ne la Armata a 14-cea, ne putînd și nici nu avînd dorința de a limita prezența ei, ce ne încurcă nouă să folosim dreptul nostru suveran și să recunoaștem statutul ei pe teritoriul Republicii Moldova și chiar să obținem dobînzi financiare din aceasta. Mai mult, unicul centrul geopolitic extern, care poate garanta și susține independența Moldovei este Rusia. Pretențiile unioniste a statului romînesc, aflat sub acoperirea armatei americane, impun neutralizarea presiunei prin prezența unui factor militar rusesc. 

 

Parcursul european pentru Moldova urmărește formarea graniței pe Nistru și nimicirea statalității moldovenești. (http://graiesc.md/articole/integrarea-europeana-pentru-moldova-inseamna-pierzania-statalitaţii.html). Acordul de asociere cu EU impune amenajarea graniței pe Nistru. Același Dan Dungaciu recunoaște: "Miza fundamentală a planului pro-Vilnius este securizarea frontierei estice a R. Moldova și controlarea, la nivelul cerințelor europene, a fluxurilor migraționale și comerciale dinspre estul republicii. Că se numește „frontieră administrativă” sau altfel, că se declară Transnistria „teritoriu ocupat”, că revine în discuție precedentul Kosovo, că asta presupune o decuplare temporară de regiunea separatistă sau că operațiunea este percepută astfel la Tiraspol, la Moscova, sau de către promotorii planului anti-Vilnius din interiorul republicii – este o altă chestiune." Adică cum nu s-ar numi granița pe Nistru sau administrativă, sau cu teritoriu separatist ea va fi amenajată cu ajutorul Europei, ce inevitabil duce la formarea graniței reale pe Nistru. 

 

Copyright 2012 © Graiesc.md
Developed by webinmd.com