Ce înseamnă integrarea europeană pentru Moldova din punct de vedere al identităţii şi statalităţii moldoveneşti? În primul rînd aceasta va rupe statul moldovenesc în două, deja oficial. Scenariul unui război pe Nistru probabil nu va fi realizat, după exemplul Ucrainei, unde alegerea parcursului european a provocat război civil. Mai degrabă oficialii din Chişinaul se vor satisface cu graniţa pe Nistru, mai ales că suportarea poziţiei aparte a Nistreniei privind vectorul extern cam a obosit guvernul actual şi deja se apreciază ca o piatră pe gît, un lanţ ce limitează apropierea cu Bucureşti.

 

Pe de altă parte, principalul conductor a implementării influenţei europene în Moldova este Bucureştiul, deci evident fără a uita interesul celui din urmă. Astfel, simbolic vorbind, parcursul european a Moldovei se va termina nu la Bruxelles, ci la Bucureşti.

 

Cum garantează Europa oficială menţinerea statalităţii Moldovei, în condiţiile, cînd un membru a ei, are pretenţii teritoriale faţă de ultima? Nicicum. Uniunea Europeană nici nu poate convinge Romînia să recunoască graniţa cu Moldova. Şi asta în situaţie, cînd una din condiţii importante de aderare la UE este de a rezolva toate disputele teritoriale cu vecinii săi, și granițe de stat trebuie să fie clar delimitate. În cazul Romîniei s-a făcut excepţie, oare dece?

 

Nefiind pedepsit, preşedintele Romîniei Traian Băsescu, total a pierdut regulile bunei cuviinţe, cinic, deschis a “exclamat” visurile sale duşmanoase la a XI-a ediţie a Universităţii de Vară de la Izvoru Mureşului, judeţul Harghita pe 12 august 2013. Acolo el pentru prima dată recunoaşte că „marea majoritate a populaţiei” Republicii Moldova nici pînă în prezent, în pofida tuturor eforturilor depuse de romîni, „nu doreşte unirea cu Romînia”. Astfel „soluţia pentru moment” pentru realizarea scopurilor meschine a Romîniei va fi „Republica Moldova în Uniunea Europeană, acolo unde ne vom întîlni”.(http://youtu.be/zunl7gLmWtI)

 

Asemenea poziţie Europa îşi exprimă nu prima dată faţă de statalitatea moldovenească.

 

Tot aşa s-a înfaptuit unirea din 1859, cînd diplomaţia franceză încerca să creieze un stat-tampon împotriva înaintării Rusiei spre strîmtori şi Balcani. Convenţia de la Paris din 1858 recunoştea două popoare separate (moldoveni şi romîni) şi presupunea crearea Uniunei a două principate dunărene egale în drept, care le unea numai Comisia Centrală şi Curtea Supremă de Casaţie ambele cu sediu la Focşani şi nicidecum crearea unui stat unitar sau, adică, cotropirea Iaşului de Bucureşti. Şi cînd revolta moldovenilor a atins nivelul răzvrătirii, izbucnită într-un marş antiunionist la Iaşi pe 03 aprilie 1866, fiind înăbuşit în sînge, glasul Moldovei, că Convenţia a fost brutal încălcată, Europa nu a auzit.(http://www.graiesc.md/istoria-moldovei/iasi,-03/15-aprilie-1866.html)

Aceeaşi poziţie Europa a ocupat şi la anexarea Basarabiei de Romînia în 1918 şi asta în condiţii, cînd Bessarabia s-a proclamat Republica Democratică Moldovenească pe 02 decembrie 1917. De această dată, prima vioară jucau nemţii. În schimbul cedării teritoriilor dea lungul graniţei cu Austro-Ungaria şi a Dobrogei, diplomaţia germană a garantat Romîniei recuperarea teritoriului din contul Bessarabiei ruseşti. Ion Duca ministru și prim-ministru al Romîniei recunoştea: la Berlin şi Viena "le era convenabil să micşoreze teritoriul Rusiei chiar şi prin intermediul extinderii teritoriilor noastre la est, să ne impună să uităm pretenţiile noastre în Transcarpatia","Cînd pierderea Dobrogei a fost un fapt împlinit, nu mai era nici un motiv să se mai întîrzie proclamarea oficială şi solemnă a Unirii..."

 

Astăzi, putem noi afirma că poziţia europenilor s-a schimbat în direcţia recunoaşterii statorniciei statalităţii Moldovei, ori ei din nou o pot pune pe altarul luptei geopolitice cu Rusia. Nu a putut Europa impune Romînia să recunoască hotarul de stat cu Moldova sau poate nu a vrut? Cine atunci este aliatul statalităţii moldoveneşti?

 

Prin prisma istoriei statalităţii moldoveneşti, parcursul european pentru Moldova trebuie recunoscut ca NIMICIREA STATALITĂŢII MOLDOVENEŞTI.