Conflictul nistrean în spațiul public moldovenesc se prezintă, ca un proces blestemat de separatism, o răpire a pămînturilor naționale moldovenești, o invazie, o ocupație militară, în care vina principală o duce statul rus. Deci, simplu vorbind, noi de ici - jertfe, ei de colo - agresori. Așa îi privim noi pe ei, dar cum ne privesc ei pe noi? Ne-am pus noi vreo dată așa întrebarea? Dece Tiraspolul a mers la conflict cu Chișinăul, ce îl motiva la separatism și care sînt explicațiile lui. Ca oricare parte la orice conflict, ei au argumentele și dreptatea sa. Care este dreptatea nistrenilor? Care sînt pretențiile Tiraspolului față de Chișinău? A încercat oare cineva din Chișinău să înțeleagă? Atunci cînd vrei să găsești ieșirea comună din conflict, cauți o cale ce va aranja ambele părți implicate în ciocnire, cînd dorești să găsești ieșirea din neînțelegere, dar nu să impui punctul propriu de vedere, încerci să înțelegi motivele părții oponente. Privește Chișinăul Tiraspolul ca partea din  întreg, egală în ceartă sau îl socoate un inamic? Cine este pentru noi Tiraspolul, o bucată a Moldovei cu drepturi egale cu celelalte părți, dar cu o poziție specifică față de anumite lucruri, pe care trebuie încă să înțelegem? Un frate răzvrătit sau un dușman, care a acăpărat fragment din Moldova și ține cetățenii de acolo prizonieri? 

 

Dar să începem de la început, de la ce s-a pornit conflictul? Eugen Doga, compozitor moldovan spunea: "În anii 1988-89, cînd se ducea lupta pentru limbă şi pentru grafie, nici conducerea, nici intelectualitatea nu s-au trudit să înţăleagă sentimentele transnistrenilor, îi numeau "mancurţi", "şantişti". Baza separatismului moldovenilor transnistreni s-a pus aici, la Chişinău. De acum în zorii deşteptării noastre naţionale au început să fie ignorate interesele transnistrenilor. Trebuia să fim mai atenţi... Termenul "romîn" pentru majoritatea absolută a locuitorilor din Transnistria sună ca o batjocură. De ce n-am organizat podul de flori întîi la Nistru şi pe urmă la Prut? Acum deasupra Nistrului şuieră gloanţele... Problema s-a agravat din vina noastră, a reprezentanţilor de vază ai intelectualităţii..." Sfatul Ţării din 11.07.92

 

La aceasta, ca să completăm tabloul, trebuie să aducem aminte, că în acea perioadă în Chișinău activa Frontul Popular, care se reprezenta prin naționaliști pe străzi și deputați în Sovietul Suprem RSSM (din 23 mai 1991 Parlamentul RM). Ei stăteau pe poziția unionismului primitiv și nici pe departe, nu reprezentau majoritatea obștei moldovenești, dar erau foarte bine organizați, activi, agresivi în promovarea scopurilor sale. Ei declarau vehement artificială granița pe Prut, care rupe poporul romîn, au desfășurat ”podul de flori” și un șir de acțiuni publice, proclamînd ca scop unirea Moldovei cu Romînia. Mai mult, ei au reușit să formeze o atmosferă plină de teroare în societate, atmosferă de intoleranță lingvistică și etnică, cînd oamenii erau împărțiți în cei care merită a fi pe pămînt moldav și cei care se supuneau caracteristicii Чемодан-Вокзал-Россия, rusolingvii erau în permanență agresați. Ei au organizat multiple cazuri de atacare a deputaților din raioanele din stînga Nistrului, care erau pîndiți de frontiști, umiliți, bătuți, aruncați cu pietre, aruncați în gure de la canalizație, agresați noaptea în numerile lor din hotele, unde erau cazați . Miliția în cazurele date nu se implica sau se purta impotent. Motivul principal reușitelor frontiștilor era că ei au putut ocupa posturile principale în Chișinău, dar mai banal mulți demnitari simțind spre cine se deplasează puterea în stat se supuneau voinței și politicii duse de frontiști.

 

Cînd pe 27 aprilie 1990 a fost pus la vot proiectul steagului tricolor, poziția deputaților viitorilor separatiști nici nu a fost ascultată, nici nu li s-a dat cuvîntul. Atunci cînd ei au comentat, că tricolorul romînesc niciodată nu va fi arborat în Tiraspol, că tricolorul este steagul dezbinării, li s-a răspuns că o să fie arestați drept în sală. Atunci cînd ei au cerut împlementarea grafiei latine în stînga Nistrului macar cu ragaz de 2 ani, au fost categoric refuzați. 

 

În aceste condiții deputații nistreni au refuzat să mai vină în Chișinău. Deci, conflictul nistrean s-a început nu de la prima împușcătură pe Nistru, dar cu prima piatră aruncată în deputații din raioanele stînga Nistrului.

 

Dar apare întrebarea, dece Chișinăul își permitea un așa miopism cu partea stîngă a Moldovei, dece se vorbea așa hain, ca cu niște străini. Sau poate cei din Tiraspol și erau într-adevăr străni celor din Chișinău, deoarece nu erau romîni? Poate rădăcina tuturor relelor era în respingerea necondiționată a unionismului de către Tiraspol? Atmosfera din Moldova din acele zile perfect se compară cu evoluția evenimentelor recente din Ucraina, frontul popular a fost ”pravîi sector” moldovenesc.

 

Atîta timp, cît Chișinaul leagă ceva cu Tiraspol, unirea nu va reuși. Tiraspolul este acea ancoră, care ține Chișinăul de la eventuală plutire spre București. Din acest motiv, romînii și azi încearcă să formeze granița pe Nistru. A vorbit oare cineva cîndva cu Tiraspolul din punct de vedere al intereselor statului moldovenesc? Ori numai din punct de vedere intereselor Romîniei? 

 

Poate de dat în judecată pe criminalii de atunci din Chișinău, a cui mandat ei îndeplineau, cînd au început războiul? Războiul fratricid de pe Nistru, instigat de romîni și realizat mișelește de trădătorii neamului moldovenesc, formînd condiții, cînd oamenii se luptau contra fraților săi pentru a-și apăra țara. Ei își vedeau inamici în cei de peste Nistru, pe cînd adevăratul dușman era de peste Prut. Scopul, urmărit în războiul răzvrătit de Romînia, a fost despărțirea malului drept al Nistrului de cel stîng, și nu invers, adica se urmărea scopul separării Chișinăului de Tiraspol. 

 

Ei se acoperă cu sîngele ostașilor moldoveni, care s-au dus sincer să lupte pentru apărarea pămîntului moldovenesc de la invadatori, dar nu pentru dispărțirea malului drept de cel stîng. Politicianul Sergiu Mocanu (Mișcarea Antimafia) susține, că Chișinăul a cîștigat în acel război, pentru că a fost evitată transnizarea Moldovei. Adică cu alte cuvinte, izbînda constă în aceea că am reușit să dispărțim malurile. Dar oare pentru aceasta au mers și au dat viața soldații moldoveni, pentru asta ei au vărsat sîngele, ca să formeze granița pe Nistru?

 

Deci, în 92 cu Tiraspol au vorbit moldovenii sau au fost romînii și agenții lor de influiență, care le îndeplineau poruncile?

 

Referindu-ne la dorința Tiraspolului de neschimbat statutul Armatei a 14-cea, trebuie să ne întrebăm: dar oare scoaterea contingentului rusesc este interesul Moldovei? Cine permanent împinge Moldova să ceară ieșirea bazei militare rusești, nu este oare aprigă ardoare ale SUA și UE? Deci, a cui interes noi urmărim, permanent punînd condiția de expulzare armatei ruse? Ne putînd și nici nu avînd dorința de a limita prezența ei, ce ne încurcă nouă să folosim dreptul nostru suveran și să recunoaștem statutul ei pe teritoriul Republicii Moldova și chiar să obținem dobînzi financiare din aceasta. Mai mult, unicul centrul geopolitic extern, care poate garanta și susține independența Moldovei este Rusia. Pretențiile unioniste a statului romînesc, aflat sub acoperirea armatei americane, impun neutralizarea presiunei prin prezența unui factor militar rusesc.

 

Chișinăul vorbește și azi cu Tiraspolul din punct de vedere: schimbați-vă, că cu voi ceva nu-i așa? Dar dacă ei nu vor să se schimbe? Dacă ei chiar au luptat pentru a rămîne așa cum sînt, putem noi să-i acceptăm așa cum sînt sau vom continua să le înaintăm pretenții să se schimbe? Cum în familia pretențiile unui din soț, că celălalt nu-i așa cum trebuie, se termină cu devorțul ori cu casnicia permanentă în conflicturi. La fel, cum noi acum trăim cu Tiraspolul și riscăm să ne dispărțim cu totul. Sau poate trebuie să ne acceptăm așa cum sîntem. Și să înțălegem, că pe noi ne dezbină numai răspunsul la întrebarea: unire sau faurirea Statului Moldovenesc. Pînă în prezent Tiraspolul nu crede, că Chișinăul alege Statul Moldovenesc.

 

Deci, numai lupta antiunionistă, numai curățirea spațiul public și guvernamental moldovenesc de elementele unioniste va uni malurile Nistrului.