Poezia A. Mateevici "Unora"
Poezia a fost scrisă practic cu o lună înainte de moartea marelui poet moldovan. Din această poezie se vede deja foarte clar care limbă Mateevici numea Limba noastră - cea romînă sau moldovenească.
Unora el le spune că limba lor este: latinizată, strîmbă, artificială, miroase a leacuri, doftorească, străină, în stare de ocară, tăvălită pe uliţi, limba bolnavă, chinuită, ca un ţintirim, străin puhoi, limba care foarte difera de limba noastră, graiul slobod moldovenesc.
Unora
Noi nu ne înţelegem: voi vreţi a noastră limbă
S-o înnoiţi, surpîndu-i temeiurile vechi,
Şi noua latinie, măcar de-ar fi cam strîmbă,
Vă pare totuşi cîntec, sunîndu-vă-n urechi.
Veşmîntul firii noastre din pînză strămoşească
Cu tivituri de aur, de vechi argint şi flori,
Războaie-mpodobite de-o mînă meşterească
Vă par sărăcăcioase mantale de păstori.
Noi nu ne înţelegem: acolo unde bate
Izvorul veşniciei, frumoasei nemuriri, --
Vă pare că-i pustie, bordeie lepădate --
Şi căutaţi s-aduceţi de-ai voştri trandafiri.
Dar trandafirii voştri făcuţi-s din hîrtie
Şi miroase a leacuri luate din dugheni,
În limbă doftorească a voastră latinie
Preface graiul slobod din codrii moldoveni.
Noi nu ne înţelegem: din sine limba creşte,
Nevoie nu mai are de ajutor străin,
Din sine-şi prinde floare, din sine se-nnoieşte,
Cînd nu-i atingi temeiul puternic şi bătrîn.
Destulă înflorire păstrat-a limba noastră
Din sînul maicii sale cel vechi şi sănătos,
Şi nu-i mai trebui leacuri şi nici boia albastră
Să zugrăvească cerul cel sfînt şi luminos.
Noi nu ne înţelegem: povestea nu-i de-aseară
Şi parc-ar fi să tragem şi noi învăţături,
Să nu ne-aducem graiul la stare de ocară,
Să tăvălim pe uliţi cîntarea din păduri.
Priviţi: acei cu limba bolnavă, chinuită
Cu drag şi cu mirare ne-ascultă cînd vorbim;
Iar cîntăreţi şi meşteri cu pana iscusită
Fug de latina nouă, ca de un ţintirim...
Noi nu ne înţelegem: dar de-aţi simţi ca mine
Ce patimi limba trage dintr-un străin puhoi,
Atuncea n-aţi urni-o din temelii bătrîne,
Atuncea, mi se pare, ne-am înţelege noi.
Mărăşeşti, 13-14 iulie 1917
Сontinuind tradiţia scriitorilor moldoveni-tradiţionalişti secolului XIX, Mateevici în operele sale se declară împotriva reformatorilor limbii moldoveneşti, împotriva latinizării şi se proclama pentru păstrarea cuvintelor cu rădăcini slavone. În timpul lucrului congresului învăţătorilor moldoveni, cînd unul din vorbitori s-a exprimat pentru introducerea în Basarabia a alfabetului latin, şi este posibil de contat pe ajutorul Romîniei. Mateevici a răspuns: "Basarabia are intelectualitatea proprie şi nu are nevoie de ajutoru Romîniei".
Astfel poezia "Unora" scrisă pe 13-14 iulie pe front în satul Mărăşeşti din Carpaţi, este răspunsul poetului aşa numitor "latinizatori", care sub pretextul "îmbogăţirii" şi "înnoirii" limbii moldoveneşti includ violator în ea cuvinte de origine latină, izgonind slovenisme.