La 24 august 1944 teritoriul Moldovei Sovietice a fost eliberat de ocupanţii romîno-germani fascişti. Din primele zile după eliberare s-a desfăşurat o muncă gigantică de restabilire şi dezvoltare a industriei şi agriculturii, a ştiinţei şi culturii, a învăţămîntului norodnic şi ocrotirii sănătăţii, în construcţia capitală, în transport şi în telecomunicaţii. Restabilirea potenţialului distrus de război avea loc în condiţii foarte grele de cumplită secetă din anii 1945-1946, urmată de foametea în masă a populaţiei. O parte din familii a suferit de pe urma represiunilor staliniste şi a deportărilor.

 

Întregul popor sovietic a întins Moldovei eliberate o mînă de ajutor. Veneau în flux continuu în Moldova eşaloane cu utilaj, cu tehnică agricolă, cu seminţe, îngrăşăminte, produse petroliere, hîrtie, bumbac, în republică au fost îndreptaţi mii de specialişti de înaltă calificare din marile centre industriale, ştiinţifice şi culturale ale Uniunii.

 

Fără exagerare putem spune că, datorită marelui ajutor acordat de toate popoarele frăţeşti, harnicul si talentatul norod al Moldovei în cîteva decenii de după război (1945-1990) a săvîrsit o adevărată minune: s-au înălţat oraşe, s-au schimbat satele, a fost creată o industrie modernă, se dezvolta complexul agroindustrial, devenind unul din cele mai eficiente nu numai în URSS, dar şi în Europa, se dezvoltau fructuos ştiinţa, învăţămîntul norodnic, literatura şi arta, cultura în general, ocrotirea sănătăţii, asigurarea socială. Viaţa oamenilor s-a schimbat radical spre bine. Garanţiile reale la muncă, învăţămînt mediu general obligatoriu şi gratis, învăţămînt superior fără plată, deservire medicală fără plată, bătrîneţe asigurată, posibilitatea reală de a-ţi manifesta capacităţile, talentul în orice domeniu de creaţie — toate acestea şi multe altele au fost, le-am avut. Norodul ţine bine minte aceste lucruri. Cei 45 de ani de după război (1945-1990) vor rămîne în istoria poporului Moldovei ca ani ai unor realizări excepţionale în toate sferele vieţii social-economice, culturale, politice, ani ai înfloririi naţiunii moldoveneşti, sporirii bunăstării norodului Moldovei, întăririi statalităţii sale.

 

Unde sînt toate acestea?

 

Republica Moldova, ca stat socialist suveran în componenţa Uniunii Sovietice, o ducea, cum se spune, ca în sînul lui Dumnezeu. Din Rusia, din alte republici-surori primea tot ce-i trebuia. Totodată Moldova Sovietică nu era datornică. Truditorii republicii, la rîndul lor, făceau totul ca să folosească cît mai eficient posibilităţile de care dispunea ea, resursele naturale, materia primă adusă pentru procesul de producţie si livrarea ei republicilor unionale şi pentru export. Se cere de subliniat că schimbul dintre republici se făcea nu pe baze comerciale, de echivalenţă, ci pornind de la necesităţile sociale obiective ale statului, de la realităţile şi perspectivele complexului economic unic, luînd în consideraţie interesele ţării în întregime si ale fiecărei republici aparte.

 

După cum se ştie, economia este baza cea mai importantă, pe seama căreia se desfăşoară procesul multilateral de dezvoltare a oricărei naţiuni. De aici decurge sarcina tuturor verigilor puterii de stat: sporirea eficienţei funcţionării sistemului economic, asigurarea intensificării producerii, aplicarea noilor tehnologii, ocrotirea şi folosirea raţională a resurselor naturale ş. a.

 

Avînd în vedere toate acestea, în republică se realizau consecvent măsuri de dezvoltare a industriei, a complexului agroindustrial şi a altor ramuri ale economiei. Tot pe baza aceasta se creau condiţii favorabile sferei social-culturale. Se dezvoltau intens domeniile ce stau la temelia formării bugetului: construcţia de maşini, prelucrarea metalului, construcţia de aparate, electrotehnica, electronica, industria de construcţie, industria de conserve, de vinificare, de zahăr, de textile, de mobilă, de încălţăminte...

 

Transformări radicale s-au produs în domeniul energeticii. Punerea în folosinţă a Termocentralei de la Cuciurgan, precum şi a celor din Chișinău, Bălţi au făcut să sporească produsul de energie electrică de la 676 milioane de kilowaţi-ore în 1960 pînă la 17 miliarde de kilowaţi-ore în 1989, sau de 25 de ori. După cantitatea de energie electrică produsă pe cap de locuitor, republica depăşea nivelul mediu mondial de 2,2 ori si depăşea cu mult astfel de ţări ca Olanda, Spania, Italia.

 

Vă amintim doar cîteva cifre ce demonstrează dezvoltarea rapidă a industriei. Către sfîrşitul anilor '80 industria Moldovei producea 713 mii tone de oţel, 578 mii tone de laminate, 4 mii de încărcătoare electrice, 3,4 mii de electromaşini de gabarit mare, 800 mii de motoare electrice, 103 mii de pompe centrifuge, 37,5 mii de autoremorci, 12,5 mii de tractoare, 204 mii de frigidere şi congelatoare, 325 mii de maşini de spălat, 138 mii de televizoare color. In 1989 producţia ramurilor pentru export, peste hotarele URSS, a crescut de 14 ori în comparaţie cu anul 1960. Circa 320 de articole de marfă moldovenească erau exportate în mai mult de 60 de ţări — în Anglia, Argentina, Belgia, Bulgaria, Ungaria, Egipt, India, Siria, Spania, Canada, Mongolia, Polonia, România, Finlanda, Franţa, Germania, Cehoslovacia ş. a. E de menţionat că în structura exportului moldovenesc 33% reveneau energiei electrice, mijloacelor de transport — 8%, mărfurilor industriale de larg consum — 30%, produselor alimentare -14%...

 

Unde-s toate acestea?

 

În complexul agroindustrial în fiecare an se producea un mare volum de marfă: 2 miliarde de borcane convenţionale de conserve, 100 milioane de decalitri de vin, 400 mii de tone de zahăr, 100 mii de tone de tutun fermentat, 100 mii de tone de produse eterouleioase, 130 mii de tone de ulei, 450 mii de tone de carne, circa 2 milioane de tone de lapte. Unde-s toate acestea?

 

La întreprinderi munceau sute de mii de oameni — specialişti de înaltă calificare. Ei produceau mărfuri cerute de ţară, inclusiv articole pentru aparate cosmice, în acest sens avea toată dreptatea poetul Andrei Lupan, cînd scria despre "... drumul de la plug la cosmodrom".

 

În complexul agroindustrial au fost create şi acţionau cu succes Asociaţiile ştiinţifice de producţie: de mecanizare, de amelioraţie, de chimizare, în domeniul semenologiei şi al producţiei de pepinieră, de prăsilă si de veterinărie, diferite unităţi de aprovizionare şi achiziţionare. Pe această bază se implementau pe larg tehnologiile industriale moderne pentru producerea cerealelor, nutreţurilor, cultivarea culturilor tehnice, a legumelor şi fructelor. Sute de delegaţii nu numai din republicile unionale, dar si din multe alte ţări cu un sincer interes luau cunoştinţă de experienţa în domeniul agroindustrial al republicii. Specialiştii din Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, Germania, Italia, Franţa, SUA, Cuba, Olanda ş. a. rămîneau impresionaţi de livezile şi viile noastre, de plantaţiile de legume, de complexurile de vitărit.

 

Unde-s toate acestea?

 

Nivelul înalt al producţiei industriale şi agrare, sporirea rapidă a venitului naţional — în 1989 el era de peste 8 miliarde de ruble — permitea să se ridice din an în an nivelul de trai al populaţiei. Salariul mediu a atins cifra de 232 de ruble, iar salariul minimal - 70 de ruble. Fondurile sociale de consum au sporit pe cap de locuitor de la 77 de ruble în 1960 pînă la 530 în 1989. Se modifica esenţial structura alimentării. Consumul anual pe cap de locuitor a sporit la carne — de la 27 kg în 1960 Ia 58 kg în 1986; la lapte — de la 112 kg la 213 kg; la zahăr — de la 16,1 la 47 kg; la ulei— de la 10,5 la 11,8 kg; la cartofi — de la 71 kg la 81 kg; la fructe — de la 41 la 82 kg. Raţia zilnică depăşea 3300 de calorii (astăzi ea nu depăşeşte 1800 de calorii).

 

Construcţia spaţiului locativ se desfăşura în mare volum şi în ritm susţinut, se îmbunătăţea deservirea comunală — asigurarea la preturi mici, simbolice, cu apă, căldură, energie electrică, gaz s. a. In republică exista un sistem bine organizat de deservire medicală fără plată. La 10.000 de populaţie reveneau 37 de doctori, 41 de felceri şi surori medicale, 110 paturi de spital. Acest nivel depăşea indicii multor ţări din lume. Era în continuă perfecţionare calitatea şi cultura deservirii medicale care se întemeia pe principii ştiinţifice de diagnosticare si profilaxie. In sanatorii si case de odihnă anual se tratau şi se odihneau 600 mii de oameni, în instituţiile preşcolare se aflau la evidenţă 310 mii de copii. Circa 300 mii de copii şi adolescenţi vara se odihneau în tabere pionereşti. Şi toate acestea la preţuri simbolice.

 

Din an în an se îmbunătăţea asigurarea cu pensii. Numărul pensionarilor a crescut de la 182 de mii în 1960 la 736,4 mii în 1990. în rezultatul creşterii bunăstării, al îmbunătăţirii deservirii medicale, al sporirii nivelului cultural a scăzut mortalitatea populaţiei. Longevitatea medie a atins vîrsta de 70 de ani.

 

Unde-s toate acestea?

 

Unul din succesele deosebite ale Moldovei Sovietice îl constituie realizarea programului de învăţămînt mediu general obligatoriu, crearea unui sistem eficient de învăţămînt profesional-tehnic, precum şi de învăţămînt mediu de specialitate. In 1990 în republică erau 1664 şcoli generale în care învăţau peste 734.000 de elevi, dintre ei circa 66% — în limba moldovenească. Activau 64 de palate ale pionerilor şi elevilor, 45 de staţii ale tinerilor tehnicieni, 29 de staţii ale tinerilor naturalişti, 34 de staţii de excursii şi turism, 772 de tabere de vară ale pionerilor. în şcolile generale erau angajaţi 53,9 mii de învăţători. Numărul studenţilor din instituţiile de învăţămînt superior a crescut de la 19,2 mii în 1960 la 55,5 mii în 1990, iar al elevilor în instituţiile de învăţămînt mediu de specialitate — respectiv de la 17,2 mii la 52 de mii. După numărul de studenţi la l O mii de populaţie republica depăşea majoritatea ţărilor lumii, în institute şi la universitate activau 4,4 mii de profesori. Economia naţională a primit peste 100.000 de specialişti de calificare superioară 200.000 de specialişti de calificare medie. La universitatea din Chişinău şi în alte institute învăţau reprezentanţi ai 55 de ţări din Europa, Asia şi Africa.

 

Un eveniment de mare însemnătate a fost deschiderea la 2 august 1961 a Academiei de Ştiinţe a RSS Moldoveneşti. Către sfîrşitul anilor '80 în instituţiile ştiinţifice ale Moldovei activau peste 10 mii de colaboratori ştiinţifici, inclusiv 330 doctori în ştiinţe, circa 4,5 mii de candidaţi. Se dezvoltau ştiinţele fundamentale şi ramurale, cuprinzînd principalele direcţii de cercetare şi asigurînd, în linii mari, necesităţile economiei republicii: fizica teoretică şi matematica aplicată, diferite direcţii din domeniul chimiei, energeticii, geofizicii si geologiei, ingineria tehnică, biologia, medicina, ştiinţele agrare, istoria, filologia, filosofia, dreptul, economia, etnografia, studiul artelor ş. a. Realizările ştiinţei au fost înalt apreciate în fosta URSS şi peste hotare.

 

În republică anual se tipăreau 2000 de titluri de cărţi si broşuri cu un tiraj de 14-15 milioane de exemplare. Funcţionau circa 8.000 de cluburi, 79 de muzee, 2,1 mii de biblioteci, peste 400 de librării, în colectivele de activitate artistică participau peste 116 mii de amatori. Se îmbunătăţea baza materială a instituţiilor sportive. Într-un cuvînt, ritmul înalt de dezvoltare economică si cultural-științifică, care depăşea cu mult indicii medii pe Uniune, au avansat RSS Moldovenească în grupul republicilor cu spor rapid de dezvoltare în cadrul Uniunii Sovietice. Într-un timp scurt republica s-a transformat într-o ţară cu o industrie multiramurală înalt dezvoltată, cu o agricultură intensivă, cu o bază modernă de pregătire a cadrelor, cu un destul de înalt nivel de trai şi de cultură.

 

Aşa a fost pînă în anul 1990.

 

(din Raportul lui I. P. Calin la adunarea solemnă a obștimii republicii, consacrată aniversării a 640-a a constituirii Statului Moldovenesc)