Graiesc Moldoveneste: DESPRE CVESTIEA DZILEI ÎN MOLDOVA

DESPRE CVESTIEA DZILEI ÎN MOLDOVA

Facebook Odnoklassniki

"Despre cvestiea dzilei în Moldova" de N. Istrati, Iaşi Tipografia Institutului Albinei 1856

 

Cu toate că momentul încă n'au sosit ca să ne putem şi noi rosti fără nici o pedecă convingerele şi dorinţele noastre proprii; dar spre a respunde la numeroasele provocări ce ni să fac în toate dzilele, sîntem nevoiţi a încerca macar să e[x]saminăm mai de aproape demarşele partizei pentru unirea Moldovei cu Valahia într'un singur stat, care acum preocupă la noi spiritele mai mult s'au mai puţin, şi deşteaptă în unii mari sperări, şi în alţii mari temeri.

 

Însă mai înainte de a ne pronunţa întru această cvestie foarte serioasă şi foarte importentă, cvestie de mare responsabilitate care este să hotărască între viaţa sau moartea politică a Principatelor, şi care tocma de acea nu este înţălept şi nu trebue a fi rîdicată, aparată seau combătută nici cu uşurinţă, nici cu ecces de pa[t]riotism, nici cu patimă, şi nici a ne lasa să ne crească entusiasmul prin vre o insinuare streină; mai înainte dzicem, avem de neapărată trebuinţă să cunoaştem argumentile sectatorilor [persoana care împărtăşeşte o opinie] transformărei Principatelor într'un singur stat, temeiurile putinţei acestei transformări, şi avantagele ce ar urma să rezulte.

 

Pentru că din cîte ni sau spus pînă acum, ştim numai că în unire stă tăriea, sentenţă seau zicală veche, ca şi societatea omenească, şi adevărată ca însuşi cuvîntul lui Dumnezeu; de care însă dese-ori s'au agiutat oamenii chiar spre nenorocirea oamenilor şi a societăţilor. Fiind că este unire în bine, şi este unire în 

 

rău; unire norocită şi unire nenorocită, unire cu numele şi unire cu fapta, unire nimerită şi unire greşită, încît de datoria celor ce rădică cvestia, este să tălmăciască avantagele acestei transformări politice. A acestei simple centralizaţii de Guvern, denumită unire a Romînilor, ca să o poată înţelege altmintrele acei ce privesc pînă acum realizarea acestei uniri ca un fulger în e[x]sistenţa politică a Principatelor.

 

Ni să mai spune iarăşi ca un temeiu, că Biserica noastră în toate dzilele să roagă pentru unirea tuturor; creştinii însă înţăleg că ikteniile Sf. Liturgii să repoartă numai la unirea în religie, la unirea morală, şi nici cum la unirea politică a Moldovei cu Valahia, care nici aveau e[x]sistenţa de astădzi, pe atunci pe cînd Sfinţii Părinţi au compus ikteniile.

 

Ni să spune că unirea sub un Rege strein ni-ar asigura mai bine poziţia noastră politică pentru că amu fi înscrişi în regisirul staturilor cu rangul de Regat, iar nu de Principat. Şi că Regele, înrudit cu capetele încoronate a le Europei, ar avea mai multă puternicie; mai multă stabilitate. Ca cum vieaţa politică a staturilor atărnă de la rangul ce'l poartă; ca cum Imperii, ceau Regate, nu s'au şters deopotrivă de pe hartă într'un număr poate mai mare încă de cît Principate; ca-cum tronuri şi dinastii legate cu familiile Domnitoare, n'au căzut, nu s'au înlăturat, şi nu s'au prefăcut atît de ades, chiar şi însuşi sub ochii noştri, pe cînd modestul tron al Principatului Moldovei, totuşi au putut aşi pastra fiinţa lui.

 

Am văzut cu părere de rău şi indignaţie provocarea ce s'au adresat în public acelor ce ţin de privilegiile Moldovei, cerîndule corifei înoirilor ca să'şi scoată la lumină programul. Noi nu ambiţionăm fama de publicisti, dar credem că acei ce rădică o idee nouă şi propun transformarea politică a Principatelor, sînt ei şi datori să arăte un asemine programu cu descrierea avantagelor ce ar putea resulta deacă ar fi să li se realizeze dorinţa. Pentru că de la Moldoveni nici pot să pretindă altă programă fiind că nici ţin de alt ceva, decît de privilegiile strămoşăşti, pe care cu toţii le cunoaştem, şi cu toţii am dorit să le recăpătăm o'dată, şi tocma cînd Europa şi Turcia ne li-au asigurat, în loc de a ne uni înăuntru frăţeşte ca să ne putem folosi moraliceşte de dînsele, unii rădică pretenţiea unirei Pricipatelor, care nu numai nu poate a se realiza după tratatul din Paris, nu numai nu avem dreptul de a o pretinde, după privilegiile noastre, dar în faptă nici ar fi spre fericirea decît numai a streinilor, carii neaparat vor şti să profite de asemine patriotism din cale afară cavaleresc, cînd această unire ar fi sub Prinţ strein; şi iarăşi a streinilor profit, şi atunci cînd această unire ar fi sub Prinţ indigen, şi prin deşteptarea rivalităţilor între Moldovi şi Valahi,

 

despre care avem martură trecutul, s’ar da tot-dea-una pretecste de intervenţie streină.

 

D’intre rigalisti unii califică cu toate coloarele pe fraţii lor şi caută să provoace pînă şi o ciartă civilă chiar ei între ei, tocma cînd pe de altă parte predică şi cîntă întemeerea fraţiei cei mai sincere cu cei de peste Milcov. Să luăm oare urmarea aciasta ca o probă de consecvenţă?

 

Numesc oamenii de ne-unire pe acei ce toată vieaţa lor au dorit să agiungă a vede o dată în realitate privilegiile strămoşeşti. Pe acei ce cunosc că nu au nici un dript de a cere unirea acestor două Ţeri, sau Prinţ de alt niam, şi a turbura puterile Europei cu pretenţii nentemeete, cînd datorim a le mărturisi recunoştinţă şi simpatie.

 

 

Lăsînd la o parte ori care alte consideraţii vine întrebare: oare fraţii nostri care ţin cu toată inima de privilegiile Moldovei, răscumpărate cu sîngele străbunelor, şi care cu drept cuvînt să tem de unirea Moldovei cu Valahia ca de o cursă, merită să fie înculpaţi şi defăimaţi de cătră fraţii lor fiind că nu să înduplecă să priimască cu ochii închişi această transformare politică, ne cercată încă; această idee nouă, streină Moldovenilor, care deşteaptă mari îndoieli, mari frici de un viitor foarte nesigur şi care cuprinde în sine secrete şi combinări, ce în curînd se vor ivi cu bună samă la lumină? Şi apostolii şi corifeii ori cărei idei nouă în lume, oare prin insultă, prin ameninţări, prin impuneri au izbutit a convinge şi a cîştiga partizani pentru ideele lor? Acea ce nu putem decăt a admira este înţălepciunea, tăcerea şi indiferenţa Moldovenilor, care ţin de privilegiile Patriei lor la toate cercările şi ispitele cîte li s’au făcut în acest prilej.

 

Dovadă că au şi sentimentul patriotismului, dar şi legături de familie, dar şi legături de averi în Ţeară; pentru că altmintrele n’ar fi putut să rămîie atît de filosofi ca să nu răspundă nici decum la insultele cîte dinadins li s’au adresat, deacă nu erau interesaţi a scuti ţara lor de compromitare,

 

Şi cu ce rezon să dispreţuim pe proprietarii, pe negoţitorii pe acei care posedează cîte ceva, care fără să prevadă nenorocirile cele mari, să preocupă de cvestiile secondare şi personale, că adecă Moldova ar agiunge o provinţie sau cel mult o Craiovă a Valahiei? Ca capitală Eşului ar agiunge un al doile Hîrlău? Că rivalitatea Moldovenilor şi Muntenilor dovedită prin atîtea războae ce au urmat între străbunii nostri sar deştepta iarăşi din nou; şi alte asemine detaile toate spre paguba Moldovenilor? 

 

Să să pretindă de la toţi noi ca să jertfim interesele aceste personale, însă mai întîi fără nici o amerinţare, fără nici o insultă, să ni să arăte lămurit şi siguranţă temeiul, rezonul, şi folosul pentru care trebuie să facem asemene jertfe, ca să putem giudeca dacă merită să abnegăm astădzi noi toate în favoaria generaţiei viitoare? Şi să putem rămîne siguri că jertfindune noi, nu vom pericula, nu vom e[x]spune, şi nu vom nenoroci desăvîrşit chear ace generaţie în numele căria s’au rădicat astădzi atîţa advocaţi; pentru că şi noi cu toţii încă sîntem părinţi, şi noi cu toţii încă avem fii carii au să facă parte din generaţiea viitoare, şi în societatea în care trăim şi noi, am dovedit că sîntem buni părinţi, şi că ne îngrijim fără nici o intervenţie pentru starea morală şi materială şi pentru viitorul fiilor nostri; şi tocmai de aceea nu ne grăbim ane electriza de frumuseţa, mai mult poetică a idei concentrăriei Principatelor, cînd ni să propune mai cu samă să primim acum, 

 

Fără nici o condiţie, adecă: cu ori care jărtve a dripturilor şi a privilegiilor. Fiind că dorim a lăsa şi noi fiilor nostri avantajul cari l’am priimit de la părinţi, de a să bucura şi ei de privilegiile cîştigate de străbuni cu mari vărsări de sînge.

 

Şi deacă vr’o dinioară ar fi răsărit dziua mişcării naţionalităţilor, acea dzi va afla ca şi astădzi o Moldovă şi o Valahie strîns legate prin o simpatie adevărat frăţască, şi primitoare a să concentra şi a să constitua prin ele însuşi, fără aşi pericula atunci nici religiea şi naţionalitatea, nici privilegiile şi libertatea practică, în schimbu pentru asemenea concentrare.

 

Am audzit repetînduse cu paradă ca un mare argument, că adecă ar fi agiuns să voim noi unirea fără nici o discuţie, de vreme ce una din puterile limitrofe care aru ave scopuri de a ne cuceri, vedem că să opune la aceasta. La asemene argument alţii răspund, şi noi cităm chear fără plăcerea noastră acest răspuns, că ar trebui să nu voim unirea nici chear cu discuţie, de vreme ce alta tot dintre puterile limetrofe, care are vederate scopuri de a ne cuceri, sprijine şi doreşte atît de făţiş şi prin atîtea mizloace această unire. Că Moldova noastră va face de acum şi mai mare progres în toate ramurile şi în toate privirile, nici o îndoeală nu mai poate urma de vreme ce sau întemeet acum toată siguranţa prin garanţie colectivă a tuturor puterilor celor mare.

Acea ce ne priiveşte numai de aproape este, să luăm bine aminte că progresul Moldovei să fie în avantajul Moldovenilor iară nu în avantajul streinilor, şi tocma de 

 

aceasta trebuie să ni ferim foarte de Prinţ şi Guvern străin. Şi ca să nu dăm nenorocitul prilej de rivalitate înăuntru, tocma de acea trebuie să ne ferim foarte de această, unire care cu bună samă are să strîce toată fraţia şi toată dragostea d’intre noi, dacă vom ţine în samă şi instigaţiile streine, care depe acum ţintesc la aceasta.

 

Să nu ne grăbim a crede aceea ce ni să spune că dacă, majoritatea tuturor claselor societăţei, ar fi acum pentru transformarea Principatelor într’un singur stat. Cînd va sosi timpul şi cînd vor fi cu totul înlăturate influinţele atunce se vor pute conda ‘în bună pace opiniile, şi atunce vom vede şi ne vom încredinţa cu toţii, în care parte vom găsi mai mare majoritate, adecă, pentru unire, sau pentru pastrarea privilegiilor Patriei, cîştigate de suitorii nostri, şi garantuite nouă de toată Europa; privilegii care, în curgere de atîţi seculi mult mai furtunoşi, n’au scapat de soarta Rigatului Ungariei, de soarta Rigatului Poloniei & Pentru că rivalitatea vecinilor îndestul de cercată sute de ani, şi interesul politic şi comercial al Europei întregi, au scris cu litere nesterse pe luciul Dunărei e[x]sistenţa Principatului nostru.

 

Principiile dorite a fi baza aşezămăntului naţional, politic întemeet pe dripturile vechi, şi nevoile de faţă a le Moldovei ar fi:


1. Principatul Moldovei să rămîie separat, pe temeiul privilegiilor ab antiquo, aparate cu singele strămoşilor, pe temeiul preliminarilor conferenţelor de Viena şi tratatului de Paris, care au recunoscut şi au garantuit Moldovei acele privilegii. Fiind de prisos a mai învenina şi a mai complica gingăşimea înpregiurărilor prezente, e[x]spunînd toate rezoanele şi funestile consecuingi [tristele consecutive], care ar pute să rezulte din realizarea unei idei nouă, a transformărei Principatelor într'un singur stat, slab în toate privinţele, desfigurat geograficeşte, şi închis în mizlocul a trei mari puteri Limitrofe.

2. Fiind că autonomia Moldovei s'au recunoscut şi s'au sta[to]rnicit în primul, apoi pentru nejăgnirea acestei autonomii s'ar

 

crede, că modul compunerei Divanului Adhoc care după tratatul de Paris, urmează a se convoca de către Înalta Poartă, nu poate legal a se hotărî s'au a să octrua [acorda privilegiu] în starea de faţă a lucrurilor, decît prin deschiderea Adunărei ordinare, suspendată provizoru prin convenţia Balta-Liman, singură competentă de a să pronunţa despre modul cum s'ar cuveni a se compune Divanul Adhoc, ca să reprezenteze interesele tuturor claselor.

3. Reglementul Organic, care nu este e[x]spresie tratatelor cu Rosia, decît numai garantatu prin ele, dar care în faptă uneşte la un loc obiceiurile, datinele, privilegiile şi imunităţile Moldovei. Dorinţa ar fi, să rămîie în lucrare, precum s'au recunoscut prin conferenţele de Viena, şi precum chiar prin tratatul de Paris, nu s'au supus decît unei revizii. De care revizie, aplicaţia în adevăr, au vederat [vizibil] că ar ave neapărată trebuinţă, spre a se modifica mai cu samă în privinţele următoare:

 

a) Ca religia Domnitoare în Moldova a bisericei răsăritului, să rămîie şi în viitor baza tuturor dripturilor politice.

b) Ca alegere deputaţilor camerei să fie întemeetă, pe proprietatea materială, şi pe proprietatea intelectuală, fiind că rangurile nu înfăţoşază nici o garanţie.

c) Ca deputaţii să nu ocupe posturi publice, nici să priimească ranguri seau alte remuneraţii, în timpul mandatului lor.

d) Ca Ministrii şi foncţionarii, să fie responzabili moraliceşte dinaintea camerii deputaţilor.

e) Ca toţi locuitorii Ţerei fără osebire de clase să contribue la sarcinele statului, după specificarea ce să va face de cătră Adunarea generală.

f) Ca Domnitoriul ales dintre pămănteni, să fie inviolabil, spre înlăturarea intrigilor de domnie, care s'ar putea presupune.

 

 

Fie-cine poate cunoaşte că acei care au asăminea dorinţi pentru reorganizarea Moldovei, nu sînt nici partizani ai abuzurilor, nici persoane care ţintesc a se chivernisi [pricopsi] din posturi publice, şi din paguba statului.

Copyright 2012 © Graiesc.md
Developed by webinmd.com