"Drept aceea, prin aceste rînduri voim să ajungă la cunoștința tuturor că, întorcîndu-se căutarea privirii noastre spre viteazul bărbat Balc, fiul lui Sas, voievodul nostru maramureșan, în tot timpul de cînd s-a alăturat maiestății noastre... a venit din Țara noastră Moldovenească în Regatul nostru al Ungariei în sînul iubirii noastre. Iar noi, aducîndu-ne aminte de acestea și de alte preastrălucite vrednicii ale slujbelor sale, oriunde și mai cu osebirea din ziua noastră Țara Moldovenească, nu fără vărsarea sîngelui său însuși și îndurarea de răni cumplite și cu moartea crudă a fraților și rudelor sale și a multor slujitori de ai lui, am dat, am daruit și am hărăzit pomenitului voievod Balc, și prin el, lui Dragoș, Dragomir, și Ștefan frații lui buni și tuturor moștenitorilor și urmașilor lor, moșia numită Cuhea,  ce se află în țara noastră a Maramureșului, cu alte sate, ce țin de aceeași moșia Cuhea, trecute în mîinile noastre regești de la voievodul Bogdan și fiii săi, necredincioși înveterați ai noștri, pentru blestemata lor vină de necredință, din aceea că acel Bogdan și fiii săi, fulgrați de diavolul, dușmanul neamului omenesc - care, rănindu-l greu inima cu săgețile (sale) înveninate de viclenie și înșelăciune, i-a îndemnat de mai multe ori să se abată de la calea adevărului și de la statornicia credinței datorie - plecînd pe ascuns din zisul nostru Regat al Ungariei în sus - pomenită noastră Țară Moldovenească, uneltesc să o păstreze spre paguba maiestății noastre; pentru ca nebunia lor să nu fie cumva pildă altora, care ar cuteza fapte asemănătoare, am lipsit și despuiat cu totul, ca pe niște nevrednici, pe acel Bogdan și fiii săi sus - ziși de sus - numitele moșii."