Stema Ţării Moldovei este reprezentată prin capul de bour cu stea între coarne, flancat la dreapta de o roză (soare) la stînga – de semilună, constituie element de bază al sigiliului Moldovei, al steagului Moldovei, al monedelor moldoveneşti. Cei mai veche pecete domnească cu stema Moldovei este cea atirnată de un document semnat de Petru Muşat la 1377. Legenda, ce inconjoară la margini sigiliul „Petrus voivoda Moldaviensis”. Aceeasi stema, cu capul de bour avind coarnele recurbate în afară, apar şi pe monedele moldoveneşti emise de Petru I Muşat.

Majoritatea sigiliilor domneşti, conţinînd elementul constitutiv obligatoriu, au legenda în limba slavonă. De exemplu: „Печать ио Романа воевода Земле Молдавской” atîrnată de documenul din 30 martie 1392.

 

Sigiliul atîrnat de gramota semnată de Alexandru cel Bun are legenda: „Печать Олександра воеводы, господарь Земли Молдавской”. Începind din anul 1409, este modificată forma coarnelor bourului, acestea fiind curbate înăuntru, amănunt care se va păstra întocmai în toată evoluţia istorică a stemei; tot acum se modifică şi forma stelei, care va avea cinci colţuri, roză plasată la stinga botului va fi redată cu petale, un globular semilună raminind sub aceeaşi formă.

 

Peceţile lui Ştefan cel Mare cuprinzînd stema Moldovei au o legendă modestă, inspirînd demnitate: „Печать Ио Стефана воевода Земли Молдавской…”

 Pisania de la Ştefan III cel Mare de pe turnul de intrare al Mănăstirii Putna

 

Pisanii de la Cetatea Albă de la Ştefan III cel Mare 1479

 

Pisanii de la Cetatea Albă de la Ştefan III cel Mare 1479

 

Pisanii de la Mănăstirea Probota

 

Pentru prima dată, la 1563, sub domnia lui Despot Vodă, scutul apare suprapus de o coroană princiară deschisă. În decursul secolelor al XV-lea şi al XVI-lea, stema Moldovei rămine aproape neschimbată, cele mai semnificative modificări fiind cele ale formei scutului.

 

Din secolul al XVII-lea, coroana princiară, ca simbol al puterii suverane, va fi redată chiar deasupra coarnelor, asociată, de multe ori, cu celelalte două simboluri ale puterii: spada şi buzduganul.

Este de semnalat că, începind cu domnia lui Vasile Lupu, steaua care flanca, la stinga, botul bourului, se transformă în soare.

 Stema Moldovei din 1716

 În secolul al XVIII-lea, chiar dacă elementele heraldice vechi ramin în esenţă aceleaşi, stema devine tot mai încarcată cu ornamente exterioare, în special trofee cu arme variate, sau este susţinută de lei rampanţi.

 

 Stemă Moldovei sub Grigore Ghica al III-lea

  

Stampa, editia tiparita la Manastirea Neamtului, 1825

 La începutul secolului al XIX-lea, stema cu capul de bour va fi aşezată pe un mantou de purpura căptuşit cu hermină. Sub domniile lui Mihail Sturza şi ale lui Grigore Alexandru Ghica se constată tendinţa de modificare a aspectului animalului heraldic, bourul tradiţional fiind înlocuit cu zimbrul iar scutul apărind încadrat între doi delfini afrontaţi.

 

Insigna de deputat in Divanul Ad-hoc

 

 

Bibliografie

Mischevca, V., Negrei, I., Nichitici, Al., Simbolurile Ţării Moldovei.